Tu ma hipnotizezi. Tu, inger sau demon? Tu oare ma hranesti sau ma otravesti cu sarutul tau? Tu esti din alta lume , din alta dimensiune, ma faci sa vad tot ce nu vedeam inainte , ma faci sa simt lucruri pe care nu le pot exprima prin cuvinte.

Cine sunt eu sa decid ca tu esti potrivit pentru mine...cine sunt eu sa ma impotrivesc destinului? Ce intamplare ciudata m-a adus in bratele tale? Ce monstru crud m-a smuls din bratele tale?

De ce imi ia asa mult sa ma obisnuiesc cu absenta ta si cine crezi ca esti sa intrii in inima mea si sa nu mai pleci, cine crezi ca esti ca sa stai mereu in gandul meu?

Cat timp iti ia sa vezi iubirea in persoana potrivita ? Cat trebuie sa astepti ca sa te maturizezi, sa deschizi ochii catre ceea ce e bine, sa iei decizia corecta pentru tine, sa gandesti cu mintea , sa nu lasi inima sa iti fure ratiunea.

Unde este granita dintre prietenie si iubire? Cand stiu ca trebuie sa te aleg pe tine?

As putea sa ma las purtata de val, de minunatul mod in care ne intelegem, dar nu pot, ceva nu ma lasa. Inima mea are un zid pe care inca nu il poti darama.

Daca am putea alege pe cine vrem sa iubim, cine sa fie perfect in ochii nostri viata ar fi atat de usoara.

Alerg, alerg printr-un tumultum de sentimente si ma caut pe mine, ma caut in privirea celor din jur, ma caut in roua diminetii, ma caut in stropii de ploaie. Imi caut esenta in tot ceea ce ma inconjoara.

In fiecare zi ma joc cu viata si ea se joaca cu mine in cele mai neasteptate moduri, ma provoaca , ma incearca , ma face sa plang si sa rad , ma duce de la extaz la agonine, atat de simplu..ce ironie.

Inca imi caut aripile, caci vreau sa zbor unde vad cu ochii, vreau sa ating cerul si dupa sa cobor sa te caut pe tine, sa te sarut asa cum nu o face nimeni, sa iti soptesc ce dor mi-a fost, sa iti povestesc cum e sa atingi cerul, chiar daca asta nu se compara cu atingerea ta, sa te iau de mana si sa zburam impreuna, sa alungam norii, sa acoperim lumea cu dantela iubirii noastre.

Care e primu lucru care iti vine in minte cand te gandesti la fericire?

Dar prima persoana?

Cine vrei sa fie langa tine atunci cand iti vei implini visele ?

Dar primul prieten care vrei sa afle ca ai reusit?

Cui ai vrea sa ii spui te iubesc si totusi nu o faci?

La cine visezi in secret?
Care este fructul tau oprit?

Care este visul tau?

Ce faci ca sa il implinesti?

Ce nume are esenta fericirii tale?

Intrebari la care raspunsul este in continua miscare.

Vreau sa pot sa cred ca atunci cand imi vei rosti numele va fi de bine, vreau sa cred in tine, vreau sa iti fiu alaturi mereu. Prietenia mea e pentru totdeauna. Momentele in care eu sunt o alta, sunt momentele in care ma dobori. In momentele in care eu sunt acea persoana cu care tu poti sa vorbesti , sa zambesti, sa povestesti, lumea e a mea.

P.S "Tu" sunteti voi toti cei pe care ii iubesc si carora va multumesc ca sunteti alaturi de mine.

Cand inchid ochii ii vad pe ai tai,

Cand ii deschid imi zambesti

Cand dorm, cele mai dulci cuvinte, tu imi soptesti

Cand totul e gri imi doresc sa vad iar ochii tai.

Cand vreau sa cant imi aduc aminte acele momente

Si totul vine de la sine

Inima mea poate sa cante

Cand mintea mea se gandeste la tine.

Vibrez odata cu muzica,

Caci fiecare acord este precum o atingere de-a ta,

Te rog nu pleca

Nu iesi din mintea mea.

Spune-mi, spune-mi tu ce mi-ai facut? In ce lume ciudata m-ai dus? Cum m-ai facut sa imi pierd controlul, sa gandesc nu dar sa rostesc da?

Spune-mi in ce lume eu nu mai sunt eu, eu ma pierd, alerg ratacita pentru ca tu mi-ai dat o bucatica de ciocolata si m-ai lasat sa caut restul.

Nu stiu ce e mai greu de suportat, sa stiu ca a fost si ca nu o sa mai fie sau sa stiu ca eu nu sunt ceea ce iti trebuie tie.

Si alerg ratacita in padurea viselor mele, caut speranta, adorm si ma rog sa visez acele minute...secunde, ca sa nu uit sentimentul pe care il aveam atunci. Mi-e frica ca amintirile mele se vor incetosa si nu voi mai putea vreodata simti atingerea buzelor tale, ca vocea ta o sa dispara din gandurile mele si soaptele tale se vor sterge.

O parte din inima mea isi doreste cu ardoare sa te uite, o parte plange la ideea ca voi uita ceva din acele momente, ca s-a intamplat si totusi atunci cand acea amintire imi inunda gandurile am zambetul pe buze.

Te simti dezamagit, te simti ratacit, ratacit de tine, ratacit de "ei"...de lume si cauti , cauti raspunsuri, cauti semnale, cauti acel ceva in fiecare cuvant , in fiecare reactie, te cauti pe tine . Te consumi si simti cum se stinge flacara sperantei ce pana nu de mult ardea cu intensitate in sufletul tau. Cauti greselile facute, cauti rasunsuri pe care sti ca nu o sa le gasesti. Regreti pana si ceea ce sti ca a fost perfect, te intorci in amintiri si iti doresti sa retraiesti momentele dulci, sa schimbi ceva si sa fie la fel cum era...

Dar gata, gata cu regretele, gata cu tristetea. Zambeste. Esti bine. Mai sunt 1000 de oameni care in momentul asta se simt la fel ca tine. E doar o mica parte din viata ta. Maine va fi bine, nici nu iti vei mai aduce aminte iar cei care vor regreta vor fi cei care ies acum din calea ta. Poate niciodata nu va mai exista cineva care sa se gandeasca la ei asa cum ai facut-o tu.