Nu mai pot sa continui si nu mai pot sa cred in ceva ce niciodata nu vine. Nu mai pot sa cred in cuvinte, in mare parte mi-e greu sa cred in tine..

Si doare pentru ca am ajuns sa ma gandesc daca un alt baiat te poate inlocui….

In inima mea nimeni nu poate sa te inlocuiasca, cel putin nu azi, nu acum..si mi-e teama, mi-e teama sa te pierd, mi-e teama sa arat ce simt.

Doare, e momentul ala in care in care chiar simti ca nu mai poti sa spui nimic, nu mai poti sa faci nimic, in care inima te doare la propriu si parca se zbate in tine. Momentul in care vrei cu toata inima sa crezi ca si el se gandeste la tine...

Si poate lacrimile mele nu se vad, se ascund mereu dar in sufletul meu e un ocean...si doar un val puternic inunda tarmul si tu esti valul meu puternic, tu aduci lacrimi pe obrajii mei chiar si atunci cand incerc din rasputeri sa le opresc dar tu poti mereu sa aduci si zambetul..

Tot pe drum, pe drum, pe drum...destinatia cunoastere...implinire, fericire. Tot pe drum spre dorinte si vise. Un drum plin de piedici si oprelisti. Ma uit spre cer si imi dau seama ca nimeni si nimic nu ma poate opri, imi dau seama ca fiecare dezamagire este o lectie si un pas inainte spre un "eu"complex si realizat. Tot ceea ce mi se intampla ma intareste, ma face sa deschid ochii si sa imi doresc mai mult.

Ma indrept spre varf cu pasi marunti, uitandu-ma in toate partile. Suntem ceea ce gandim, devenim ceea ce ne dorim, diferenta o face cantitatea dorintelor. Cineva mi-a spus ca la oceanul viselor nu trebuie sa mergi cu lingurita ci cu cisterna pt a ajunge cat mai sus. Viata ne ofera tuturor aceleasi posibilitati de reusita, intr-un mod sau altu, depinde doar cum profitam de ele.

Nu vreau sa ma prefac ca nu imi pasa, nu vreau sa ma prefac ca am uitat ceea ce s-a intamplat, nu pot sa ma prefac ca mainile noastre nu s-au intalnit atat de timid... nu pot sa ma prefac ca buzele noastre nu s-au unit intr-un sarut naucitor, nu vreau sa ma prefac ca ochii tai nu s-au imprietenit cu ai mei ,atunci cand privirea ta mi-a cuprins toata fiinta si m-a teleportat intr-o lume a mea, a noastra.

M-am pirdut in acest miraj, m-am pierdut in aceasta lume, am crezut in tine, mult prea repede, am alergat printr-un tumultum de sentimente, m-am impiedicat si am cazut.....dar, in cele din urma, m-am ridicat. M-am trezit la realitate, am inteles ca nu pot sa am incredere in vorbe...am inteles ca oamenii nu sunt ceea ce par a fi la prima privire, cel putin nu toti, ca Fat Frumos este doar in povesti si in visele mele, pentru ca viata iti joaca feste, te loveste atunci cand te astepti mai putin. Au fost atatea momente in care puteam sa imi pierd capu, in care puteam sa iubesc si sa fiu iubita, atatea momente... si in mod ciudat m-ai facut sa te aleg pe tine. Am vrut sa simt ca iubesc, imi doream sa fiu iubita. Fiecare moment, in care imi amintesc de tine, ma face sa simt ca rasare soarele si ca briza marii se joaca prin parul meu. Simteam ca te cunosc si credeam ca ai vazut ceea ce e mai bun in mine...acum simt ca totul a fost in imaginatia mea, simt ca nu te-am cunoscut niciodata cu adevarat...ai fost...esti...ramai... un vis. Fat Frumos? Exista si intr-o zi, mai devreme sau mai tarziu, va prinde viata, visul va deveni realitate.

E ceva ce am vazut in ochii tai, in modul in care ma priveai... un zambet... un adevar. Te rog vino si priveste-ma iar, nu ma mai amagi. Tu esti cel pe care il vreau langa mine, tu esti cel care m-a facut sa uit de tot, tu esti cel pe care il vad peste tot...

A trecut ceva timp...Mi-am dorit mult sa te revad si azi...

Te vad, esti iar aproape de mine si mi-e si teama sa te privesc. Ridic capu pentru o secunda si iti intalnesc ochii, acei ochi negri, in care ma pierd. Te pup pe obraz, desi imi aduc aminte, atat de bine, sarutul tau.... Aud iar acele soapte, se napustesc asupra mea si se imprastie precum vantul ce bate.

Pleci, caci timpul se scurge repede.

Pana in momentul in care te-am vazut era asa de simplu sa imi construiesc o poveste si sa ma ascund acolo de fiecare data cand imi era dor. Acum nu mai pot sa ma refugiez acolo, nu mai pot sa visez, caci am vazut realitatea.

Mi-ar placea sa te vezi macar un pic prin ochii mei, mi-ar placea sa ma vad macar o secunda prin ochii tai. Nici nu stiu ce simt. Un sentiment ciudat mi-a cuprins inima, ma simt neputinciaosa, simt ca nu pot sa fac nimic sa fiu mai aproape de tine.

Nu te mai astept si nu te mai caut, ma pierd doar prin amintiri, fi sigur ca nu te uit , doar astept sa ma gasesti la momentul potrivit.

Fiecare dorinta se poate realiza, fiecare vis poate deveni realitate , putem infaptui minuni cu puterea mintii noastre.

"Vorbele pot deveni realitate", spune Lioara Bradu. Ar trebui sa fim atenti ce rostim si ce gandim .

"Niciodata nu ti se da o dorinta fara sa ti se dea deasemenea si puterea sa o transformi in realitate. Va trebui totusi sa muncesti ca sa reusesti asta" Richard Bach

In momentul in care iti pui in minte o dorinta, daca iti doresti cu ardoare acel lucru si lupti pentru realizarea lui cu toate fortele tale, acesta se va realiza.

« Sa nu crezi ca mintea ta odata ce primeste o dorinta o ascunde intr-un locusor minuscul si va uita de ea. »

Primim ceea ce ne dorim in momentul potrivit, in momentul in care suntem pregatiti. In mod absolut normal , fiecare dintre noi vrea sa primeasca ceea ce isi doreste cat mai repede posibil, fara sa se gandeasca ca poate ceea ce isi doreste nu este ceea ce ii trebuie.

Si acest aspect este important. Daca nu ti se indeplineste repede o dorinta, inseamna ca nu esti pregatit sa o primesti.

Pot sa zbor si sa privesc lumea in toate culorile ei, pot sa vad binele sau raul, pot sa iau partea buna sau pot doar sa ma inec in oaza necazurilor. Pot sa zambesc iar tu poti sa zambesti cu mine , impreuna putem aduce soarele mai aproape. Pot sa ma conectez la fericire si sa navighez si crede-ma si tu poti..platesc eu abonamentul.

Nu vrei sa mai stai un pic, putem sa facem o secunda sa fie cat o viata, putem sa traim o viata intr-o secunda. Oricat alerg, oricat incerc sa ma rup de tine, de fiecare atingere, nu pot, sunt legata in propria mea cusca si ma lupt cu mine in fiecare zi.