marți, 12 iulie 2011


Nu vreau sa ma prefac ca nu imi pasa, nu vreau sa ma prefac ca am uitat ceea ce s-a intamplat, nu pot sa ma prefac ca mainile noastre nu s-au intalnit atat de timid... nu pot sa ma prefac ca buzele noastre nu s-au unit intr-un sarut naucitor, nu vreau sa ma prefac ca ochii tai nu s-au imprietenit cu ai mei ,atunci cand privirea ta mi-a cuprins toata fiinta si m-a teleportat intr-o lume a mea, a noastra.

M-am pirdut in acest miraj, m-am pierdut in aceasta lume, am crezut in tine, mult prea repede, am alergat printr-un tumultum de sentimente, m-am impiedicat si am cazut.....dar, in cele din urma, m-am ridicat. M-am trezit la realitate, am inteles ca nu pot sa am incredere in vorbe...am inteles ca oamenii nu sunt ceea ce par a fi la prima privire, cel putin nu toti, ca Fat Frumos este doar in povesti si in visele mele, pentru ca viata iti joaca feste, te loveste atunci cand te astepti mai putin. Au fost atatea momente in care puteam sa imi pierd capu, in care puteam sa iubesc si sa fiu iubita, atatea momente... si in mod ciudat m-ai facut sa te aleg pe tine. Am vrut sa simt ca iubesc, imi doream sa fiu iubita. Fiecare moment, in care imi amintesc de tine, ma face sa simt ca rasare soarele si ca briza marii se joaca prin parul meu. Simteam ca te cunosc si credeam ca ai vazut ceea ce e mai bun in mine...acum simt ca totul a fost in imaginatia mea, simt ca nu te-am cunoscut niciodata cu adevarat...ai fost...esti...ramai... un vis. Fat Frumos? Exista si intr-o zi, mai devreme sau mai tarziu, va prinde viata, visul va deveni realitate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu