Spune-mi, spune-mi tu ce mi-ai facut? In ce lume ciudata m-ai dus? Cum m-ai facut sa imi pierd controlul, sa gandesc nu dar sa rostesc da?

Spune-mi in ce lume eu nu mai sunt eu, eu ma pierd, alerg ratacita pentru ca tu mi-ai dat o bucatica de ciocolata si m-ai lasat sa caut restul.

Nu stiu ce e mai greu de suportat, sa stiu ca a fost si ca nu o sa mai fie sau sa stiu ca eu nu sunt ceea ce iti trebuie tie.

Si alerg ratacita in padurea viselor mele, caut speranta, adorm si ma rog sa visez acele minute...secunde, ca sa nu uit sentimentul pe care il aveam atunci. Mi-e frica ca amintirile mele se vor incetosa si nu voi mai putea vreodata simti atingerea buzelor tale, ca vocea ta o sa dispara din gandurile mele si soaptele tale se vor sterge.

O parte din inima mea isi doreste cu ardoare sa te uite, o parte plange la ideea ca voi uita ceva din acele momente, ca s-a intamplat si totusi atunci cand acea amintire imi inunda gandurile am zambetul pe buze.